Un profesor folosește ChatGPT pentru o fișă de lucru. Directorul pregătește cu ajutorul AI un anunț pentru site. Școala generează o imagine pentru promovarea unui proiect. Secretariatul folosește un instrument pentru traducerea unui document. Trebuie menționat de fiecare dată că a fost utilizată inteligența artificială?
Din 2 august 2026 au devenit aplicabile noi prevederi ale Regulamentului european privind inteligența artificială, AI Act, inclusiv o serie de obligații privind transparența utilizării sistemelor AI.
Pentru unitățile de învățământ, acest lucru nu înseamnă introducerea mențiunii „generat cu AI” pe fiecare document la redactarea căruia a fost utilizat ChatGPT sau un instrument similar.
Înseamnă însă că școlile trebuie să înceapă să privească utilizarea inteligenței artificiale ca pe o activitate care are nevoie de reguli, responsabilități și limite clare.
Utilizarea inteligenței artificiale nu mai înseamnă doar că un profesor îi cere unui chatbot să genereze câteva exerciții.
Instrumentele actuale pot fi folosite pentru:
Tocmai diversitatea acestor utilizări face ca răspunsul la întrebarea „Trebuie să scriem că am folosit AI?” să nu poată fi același în toate situațiile.
Să luăm una dintre cele mai frecvente situații.
Un profesor îi solicită unui instrument AI să propună zece exerciții pentru o lecție. Citește exercițiile, elimină două dintre ele, reformulează cerințele, modifică nivelul de dificultate și apoi include variantele selectate într-o fișă de lucru.
Într-o altă situație, directorul folosește AI pentru a redacta o primă variantă a unui anunț. Verifică informațiile, schimbă formularea, introduce datele reale ale școlii și aprobă textul înainte ca acesta să fie publicat.
AI Act nu instituie o regulă generală potrivit căreia orice asemenea material trebuie să poarte automat o etichetă „generat cu inteligența artificială”.
Pentru anumite texte generate sau manipulate cu AI și publicate pentru informarea publicului cu privire la chestiuni de interes public, articolul 50 prevede o excepție atunci când conținutul a trecut printr-un proces de verificare umană sau control editorial și există o persoană fizică sau juridică ce își asumă responsabilitatea editorială pentru publicarea acestuia.
Prin urmare, devine foarte important ce se întâmplă între momentul în care AI generează textul și momentul în care școala îl folosește sau îl publică.
Dacă există verificare, adaptare și asumare umană, situația este fundamental diferită de publicarea automată a unui text generat de AI.
Aici lucrurile se schimbă.
Să presupunem că școala utilizează un sistem care preia automat informații, generează un text și îl publică pe site fără ca o persoană să îl verifice înainte.
Sau un chatbot generează automat informații despre înscriere, transfer, examene, burse ori alte proceduri și acestea sunt prezentate utilizatorului fără un control uman real.
Pentru textele generate sau manipulate artificial și publicate pentru informarea publicului asupra unor chestiuni de interes public, obligațiile de transparență prevăzute de articolul 50 devin relevante.
O formulare utilizată, în funcție de situația concretă, ar putea fi:
„Acest material a fost generat automat cu ajutorul unui sistem de inteligență artificială și nu a fost verificat integral de un reprezentant al unității de învățământ.”
Dincolo de obligația de informare, însă, școala ar trebui să se întrebe dacă anumite informații ar trebui publicate automat.
În cazul informațiilor despre examene, înscrieri, situații școlare, drepturile elevilor sau alte aspecte importante, controlul uman înainte de publicare ar trebui să reprezinte regula, nu excepția.
În principiu, atunci când o persoană interacționează direct cu un sistem AI, aceasta trebuie informată că interacționează cu inteligența artificială, dacă acest lucru nu este deja evident pentru o persoană rezonabil informată, atentă și prudentă.
Prin urmare, dacă școala introduce un asistent virtual pe site, elevul sau părintele nu ar trebui lăsat să creadă că discută cu un angajat al secretariatului.
Un mesaj de început poate preciza:
„Discutați cu un asistent virtual bazat pe inteligență artificială. Informațiile generate pot conține erori. Pentru confirmarea informațiilor oficiale, consultați documentele publicate de unitatea de învățământ sau contactați secretariatul.”
Mai mult, școala ar trebui să stabilească foarte clar ce poate și ce nu poate face acel chatbot.
De exemplu, este una să ofere programul secretariatului și alta să interpreteze situația particulară a unui elev sau să ofere răspunsuri care par a reprezenta o decizie oficială a școlii.
Pentru unitățile de învățământ, zona vizuală merită o atenție specială.
Școlile publică frecvent imagini pentru:
Generarea unei imagini cu AI nu este, în sine, interzisă.
Problema apare atunci când materialul artificial poate fi confundat cu realitatea.
Să presupunem că o școală organizează „Săptămâna Verde” și generează o imagine fotorealistă cu elevi plantând copaci în curtea unității. Dacă imaginea este publicată alături de prezentarea activității, cititorii ar putea considera că este o fotografie realizată în timpul evenimentului.
Într-o asemenea situație, o mențiune simplă poate elimina confuzia:
„Imagine ilustrativă generată cu ajutorul inteligenței artificiale.”
Același principiu este important dacă AI este folosit pentru a crea o imagine aparent reală cu un profesor, un director, elevi, clădirea școlii sau un eveniment care nu a avut loc în forma prezentată.
Nu orice intervenție realizată cu un instrument care integrează AI transformă fotografia într-un material artificial.
O ajustare a luminozității, clarității, contrastului sau încadrării este diferită de modificarea substanțială a realității prezentate.
De exemplu:
Situația A: fotografia de la festivitatea de premiere este puțin luminată și este corectată automat.
Situația B: din aceeași fotografie sunt eliminate persoane, este modificat decorul, sunt adăugați elevi sau este schimbat aspectul spațiului astfel încât fotografia nu mai reprezintă fidel evenimentul.
Cele două situații nu ar trebui tratate identic.
Cu cât intervenția AI modifică mai mult sensul și realitatea materialului inițial, cu atât problema transparenței devine mai importantă.
Aceasta va fi probabil una dintre cele mai frecvente utilizări ale AI în școală.
Profesorul poate cere unui sistem AI:
„Creează 10 exerciții despre fracții pentru clasa a V-a.”
„Propune un test cu 20 de itemi.”
„Adaptează acest text pentru un elev de clasa a III-a.”
„Creează o fișă de recapitulare.”
„Propune trei activități pentru această competență.”
Faptul că materialul a fost generat inițial de AI nu îl transformă automat într-un material didactic corect.
Responsabilitatea profesională rămâne la profesor.
Înainte de utilizare, acesta trebuie să verifice cel puțin:
O fișă generată în 30 de secunde poate economisi timp profesorului. Dar cele 30 de secunde nu înlocuiesc validarea pedagogică.
Poate ajuta la redactare. Dar aici apare o altă confuzie frecventă.
Un sistem generativ poate produce foarte repede un text care arată ca un document corect. Aspectul profesionist al textului nu garantează însă corectitudinea acestuia.
Dacă AI este utilizat pentru documente instituționale, persoana responsabilă trebuie să verifice informațiile în raport cu:
AI poate propune formularea. Nu poate asuma documentul în locul directorului, al comisiei sau al persoanei responsabile.
Nu toate aplicațiile AI trebuie privite la fel. AI Act acordă o atenție specială utilizării sistemelor de recunoaștere a emoțiilor în unitățile de învățământ.
Aceasta este relevantă, de exemplu, pentru tehnologii care pretind că pot analiza date biometrice pentru a determina dacă elevul este atent, plictisit, fericit, stresat sau dezinteresat.
Utilizarea sistemelor AI pentru inferarea emoțiilor unei persoane în instituțiile de învățământ este, în principiu, interzisă, cu excepția situațiilor în care utilizarea este destinată unor motive medicale sau de siguranță.
Prin urmare, înainte ca o școală să achiziționeze sau să utilizeze o aplicație care promite că poate „măsura atenția elevilor” sau „detecta starea emoțională a clasei”, trebuie analizat ce face efectiv sistemul și dacă utilizarea respectivă este permisă.
Discuția despre „trebuie sau nu să scriem că am folosit ChatGPT?” poate distrage atenția de la o problemă mult mai importantă.
Ce informații introduc angajații școlii în aceste sisteme?
Un profesor dorește să îi ceară AI să redacteze o caracterizare și copiază informații despre un elev.
Un diriginte introduce situația familială a unui copil pentru a primi sugestii.
Un angajat încarcă un document care conține nume, CNP-uri sau alte date personale pentru a solicita un rezumat.
Un profesor introduce într-un instrument public informații despre diagnosticul sau cerințele educaționale speciale ale unui elev.
Astfel de practici pot crea probleme serioase privind protecția datelor și confidențialitatea.
Personalul trebuie să fie instruit să nu introducă necontrolat în instrumente AI publice:
Înainte de utilizarea unui instrument trebuie cunoscut, între altele, ce se întâmplă cu informațiile introduse și în ce condiții sunt prelucrate.
Pe măsură ce AI este utilizat de tot mai multe persoane din aceeași instituție, răspunsul nu mai poate fi lăsat exclusiv la nivelul deciziei individuale a fiecărui profesor.
O unitate poate ajunge rapid în situația în care:
un profesor folosește ChatGPT pentru teste, altul introduce lucrări ale elevilor pentru evaluare, secretariatul folosește un instrument de traducere, directorul utilizează AI pentru documente, iar persoana care administrează pagina de Facebook generează imagini.
Fără reguli comune, fiecare va decide singur ce este permis.
De aceea, unitățile de învățământ ar trebui să analizeze necesitatea stabilirii unui cadru intern privind utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale.
Acesta poate clarifica:
Aplicarea AI Act nu înseamnă:
„Am folosit ChatGPT pentru un anunț, deci trebuie obligatoriu să scriu sub el «generat cu AI».”
Nu înseamnă nici:
„Dacă am scris că materialul este generat cu AI, nu mai răspund pentru eventualele greșeli.”
Și nici:
„Putem introduce orice date într-un instrument AI atât timp cât nu publicăm rezultatul.”
Transparența este doar una dintre componentele utilizării responsabile a inteligenței artificiale.
Pentru o școală trebuie avute în vedere simultan verificarea umană, protecția datelor, responsabilitatea profesională, corectitudinea informațiilor și particularitățile utilizării AI în relație cu minorii.
Profesorul folosește AI pentru a crea o fișă, apoi o verifică și o adaptează?
Nu există o regulă generală care să impună etichetarea automată a fiecărei fișe doar pentru că AI a fost utilizat la redactare.
Directorul pregătește cu AI un anunț, îl verifică și școala își asumă publicarea?
Utilizarea AI în etapa de redactare nu conduce, prin ea însăși, la obligația generală de etichetare.
Pe site există un chatbot cu care părinții cred că discută cu un angajat?
Trebuie analizată obligația de informare a utilizatorilor că interacționează cu un sistem AI.
Școala publică o fotografie fotorealistă generată cu AI care poate fi confundată cu imaginea unei activități reale?
Caracterul artificial al materialului trebuie făcut transparent atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de regulament.
Profesorul introduce într-un chatbot datele medicale ale unui elev pentru a primi sugestii?
Problema nu mai este doar transparența. Intră în discuție protecția datelor și condițiile în care informațiile respective sunt prelucrate.
Cunoașterea regulilor este importantă. La fel de important este însă ca profesorii să știe cum să folosească efectiv inteligența artificială în activitatea lor, astfel încât aceasta să devină un instrument de sprijin, nu o sursă suplimentară de erori sau riscuri.
Cum formulăm cereri eficiente către un instrument AI? Cum verificăm răspunsurile primite? Ce putem automatiza și ce trebuie să rămână sub controlul profesorului? Cum putem crea materiale didactice, teste, fișe de lucru sau prezentări? Cum folosim AI fără a introduce date personale ale elevilor? Și, poate cel mai important, cum îi învățăm și pe elevi să utilizeze responsabil aceste instrumente?
Sunt întrebări care depășesc simpla obligație de conformare la noile reguli europene și care țin deja de competențele digitale necesare profesorului în școala de astăzi.
În cadrul Vivid Education, organizăm cursuri dedicate utilizării inteligenței artificiale în educație, construite pentru cadrele didactice care vor să treacă de la simpla utilizare ocazională a instrumentelor AI la o folosire conștientă, eficientă și responsabilă a acestora.
Punem accent pe aplicații concrete pentru activitatea profesorului: utilizarea instrumentelor AI, formularea prompturilor, crearea și adaptarea resurselor educaționale, eficientizarea unor sarcini, verificarea conținutului generat, protecția datelor și limitele pe care trebuie să le avem în vedere atunci când lucrăm cu inteligența artificială.
AI nu înlocuiește profesorul. Dar un profesor care înțelege cum funcționează aceste instrumente poate decide mult mai bine când, cum și pentru ce merită să le folosească.
Descoperă cursurile Vivid Education dedicate inteligenței artificiale în educație și alege programul potrivit pentru tine.
